Oau, de cand n-am mai fost pe aici… A trecut ceva timp. De ce revin? Pentru ca inceputul diminetii sau sfarsitul noptii trebuie sa fie loc al gandurilor, un simplu dar amplu prolog pentru somnul ce va veni.
Racoarea ce abunda camera si cantecul creaturilor micute si ciudate ma fac sa scriu. Ziua se confunda cu noaptea, un ultim efort al noptii sa mai ramana. Dar deja cantecul victoriei vine din partea creaturilor ciudate ale diminetii, ale unei noi zile ce va trece iarasi peste noi. Oricat am incerca sa parem de importanti, la finalul zilei sau la inceputul ei putem realiza ca de fapt totul trece pe langa noi. Unele lucruri le simtim puternic rau de tot ca un cutit ce tocmai ne perforeaza cordul. Altele sunt doar o mangaiere a lamei subtiri… Si, intr-un final, realizam ceva? Ne uitam in oglinda si realizam cum toate cutitele ce ne-au lovit, ne-au mangaiat sau pe care le-am privit trecand milimetric, ne-au facut sa fim ceea ce suntem acum.
Toti vorbesc despre minunatia cantecului pasarilor diminetii, folosindu-le drept asemanare a frumosului. Oare cati au avut rabdarea sa-si inchida ochii pentru a le asculta? Respirati adanc si ascultati-le. E linistitor si te poarta inspre un somn frumos, unde inainte de a intra in vise, iti vei trece haotic niste ganduri care te preocupa. Unii nu pot ajunge la vis din cauza gandurilor. Poate si pentru ca n-au avut rabdarea sa asculte acest minunat concert, oferit gratis, cu scaun oriunde vrei tu.
