Chiar nu vreau sa-l abandonez si p-asta. Am scris pe bratianul, n-am mai avut timp de el. Plus de asta, am preferat cititul. Plus “House md” si “Entourage”. Care-s foarte bune. Omoara timpul perfect. Zambetul starnit de aroganta lui House sau de peripetiile lui Vince & co. sunt inamicul perfect pentru serile in care eu, ca multi alti dintre voi, ne gandim la rutina si la plictiseala. Sau privim in gol messul, asteptand sa intre pe acel (acei) cineva cu care-ti mai omori timpul vorbind.
Dar de ce sa astepti cand poti sa faci lucruri mult mai placute? In loc de mess, iesi in oras la o cafea. Chiar daca-i frig. Inautru e cald si sunt ceva locuri in orasul asta unde-i buna cafeaua.
Ca oricine, vreau mai bine si mai mult. Dar, cacat!, nu se poate. E scoala. Si e zilnic la fel. E o rutina fortata. Dar sa-ncercam sa scoatem ce e mai bun din toate astea. Sa radem, sa ne distram. Inca mai putem face lucruri tampesti, pe care nu le vom mai putea face peste ani… Sunt ultimele clipe de libertate totala, de fara griji. Hai sa profitam! Chiar si in mediul asta ce ne impinge mai degraba spre tristete.
Great job!
…e ok ca iti indemni cititorii la lucru pentru creativitate…te felicit pentru asta!
Stiu…si eu simt la fel…si multi altii pe langa noi. Nu stiu daca e ceva in aer…sau daca e vina scolii sau nu.
Aminteste.ti ca scoala generala nu era asa plictisitoare, cu toate ca si acolo era rutina. Ne.am maturizat mult mai devreme decat generatiile mai in varsta, ceea ce nu e neaparat un lucru bun; dovada – adevarul spuselor tale si gandurilor tale pe care le aprob atat eu, cat si, dupa cum am spus, multi altii.
Si nu cafeaua in oras e o solutie. Trebuie sa recunosti ca atat cafeaua de la tonomatul din liceu, cat si cafeaua din oras…e tot cafea. O cafea care, ironic, ne adoarme. Si continuand metafora…ceea ce vreau sa zic e ca avem nevoie de aer.
Avem nevoie de aer… Ca si tine, consider ca e timpul sa ne exteriorizam oleaca si sa incepem sa tinem cont si de micile bucurii.
Problema? – Nu stim de unde sa incepem…