…Era tabara de iarna. Era Predeal, era relaxare, era ceva nou. Era baie cu spuma. Era tare frumos. Si am incercat sa apreciez momentele. O saptamana in care pur si simplu nu am fost rational. Am trait. Si atat. Si a fost frumos. Sunt trist cand spun “a fost”…
Acum? Zero. Nici macar o excursie. Ski, in vise. Dormit pana la doua doar pentru a trece ziua mai repede. Plus de asta, stricat ritmul de somn. Si privirea goala in tavan cu gandul “ce fac azi?” si cu aceleasi raspunsuri. Si clar e urat daca ajungi sa ti se para interesante niste activitati atat de insignifiante, sa le acorzi o asemenea importanta. Activitati pe care cu un an in urma nu le-ai fi facut. Pentru ca aveai altceva mai bun.
Nu pot asa. Dar altfel nu se poate. Stam si ne pierdem in detalii, trecand pe nesimtite de perioada care ar trebui sa fie cea mai frumoasa. Ei bine, nu o simt. Si cred ca multi gandesc la fel… Nimic nou sub soarele inselator de februarie 2010.
